Cadrul legal care a reglementat funcţionarea Administraţiei locale în perioada 27 decembrie 1989- 9 februarie 1992

În perioada 27 decembrie 1989 şi 20 iulie 1990, au fost constituite consilii de uniune naţională constituite provizoriu la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale.

Administraţia Locală a funcţionat conform Decretului-Lege numărul 2 din 27 decembrie 1989 privind constituirea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Frontului Salvării Naţionale şi a consiliilor teritoriale ale Frontului Salvării Naţionale.

Din 20 iulie 1990, când a intrat în vigoare Legea numărul 5 din 19 iulie 1990 privind administrarea judeţelor, municipiilor, oraşelor şi comunelor, consiliile de uniune naţională şi-au încetat activitatea, conform articolului 1 al legii.

Conform articolului 2, până la formarea viitoarelor organe locale, ca rezultat al alegerilor, administrarea judeţelor, respectiv a municipiului Bucureşti, municipiilor, oraşelor şi comunelor, s-a realizat de către prefecturi şi primării, organe locale ale administraţiei de stat cu competenţă generală.

Menirea şi atribuţiile prefecturilor şi primăriilor au fost specificate în articolul 3 şi au constat în rezolvarea problemelor privind dezvoltarea economico-socială a unităţilor administrativ-teritoriale, respectarea cadrului legal al desfăşurării activităţii economice, asigurarea gestionării bugetelor locale şi soluţionarea problemelor de ordin edilitar.

Conform Legii nr. 5 din iulie 1990, prefecturile şi primăriile asigurau menţinerea ordinii publice, apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, prin organele de ordine publică legal constituite.

Prefecturile s-au organizat la nivelul judeţelor, compuse fiind din 1 prefect, 2 subprefecţi, 1 secretar şi 7 membri. La rândul lor, primăriile s-au organizat la nivelul municipiilor, sectoarelor din Bucureşti, oraşelor şi comunelor. La nivelul municipiului Bucureşti existau 1 primar general, 3 viceprimari, 1 secretar şi 8 membri, iar la municipiile reşedinţă de judeţ şi sectoarele din capitală 1 primar, 2 viceprimari, 1 secretar şi 5 membri. La oraşe componenţa primăriilor constă în 1 primar, 1 viceprimar, 1 secretar şi 4 membri, iar la comune, 1 primar, 1 secretar şi 3 sau 4 membri.

Numirea şi eliberarea din funcţiile amintite s-au făcut de primul-ministru, la propunerea Direcţiei Direcţiei administraţiei locale din cadrul Secretariatului general al guvernului. Numirea şi eliberarea din funcţiile din restul Administraţiei locale, s-au făcut prin decizii ale prefecturilor judeţene, respectiv a Primăriei municipiului Bucureşti.

Potrivit articolului 9, în îndeplinirea atribuţiilor care le revineau, prefecturile şi primăriile au putut emite decizii cu votul a jumătate plus unu din totalul membrilor acestora. Deciziile s-au semnat de prefect, după caz de primar, şi contrasemnat de secretar. Deciziile de interes general trebuiau aduse la cunoştinţă cetăţenilor prin orice mijloace de publicitate.

Legea privind administrarea judeţelor, municipiilor, oraşelor şi comunelor până la organizarea de alegeri locale mai preciza că deciziile prefecturilor şi primăriilor pot fi anulate de către organele ierarhic superioare atunci când contravineau legilor, decretelor, hotărârilor guvernului ori deciziilor organelor administraţiei de stat ierarhic superioare.

Totodată, la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale au funcţionat, potrivit legii, organe locale de specialitate ale administraţiei de stat, subordonate atât prefecturilor şi primăriilor, cât şi ministerelor sau celorlalte organe centrale de specialitate ale administraţiei de stat.

În privinţa utilizării bugetului local, prefectul sau, după caz, primarul avea rolul de a îndeplini atribuţiile de ordonator principal de credite.

Ulterior, Legea numărul 5 din 19 iulie 1990 privind administrarea judeţelor, municipiilor, oraşelor şi comunelor, a fost abrogată de Legea numărul 69 din 26 noiembrie 1991, care prevedea că autorităţile locale, în speţă consiliile locale şi primarii, sunt aleşi prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat.

Administraţia locală a municipiului Bucureşti

Primul primar post-decembrist al Bucureştilor a fost dr. Dan Predescu, fost preşedinte al Consiliului municipal Bucureşti al Frontului Salvării Naţionale. Angajat ca cercetător la Institutul de biologie şi patologie celulară, Dan Predescu s-a aflat în primul grup de oameni care a pătruns în primăria municipiului Bucureşti în ziua de 22 decembrie 1989. Dan Predescu a fost instalat în funcţia de primar la 21 ianuarie 1990 de către adunarea Consiliului Municipal Bucureşti, alcătuită din 49 de membri, fiind votat în unanimitate. Viceprimar a fost ales Petru Zmeu.

Printre priorităţile primăriei s-au numărat aprovizionarea corespunzătoare a oraşului cu alimente; darea în folosinţă a 1 600 de apartamente; modernizarea străzilor şi schimbarea unora dintre denumirile acestora.

La 3 aprilie 1990, într-o şedinţă a C.P.U.N. pe Capitală, s-a hotărât descentralizarea activităţilor de mică iniţiativă, acestea trecând, pentru operativitate, în sarcina sectoarelor.

Pe fondul unei activităţi administrative neconvingătoare legate de transportul în comun, salubritatea oraşului, precum şi din cauza stagnării construcţiilor de locuinţe, Dan Predescu a fost demis la 23 iulie 1990, iar în locul lui a fost numit primar al Capitalei ing. Ştefan Ciurel.

Printre obiectivele sale de primar al Bucureştilor, Ştefan Ciurel a enumerat asigurarea apei potabile pe toată suprafaţa oraşului cu staţii de epurare, procurarea de utilaje pentru curăţarea, repararea şi asfaltarea străzilor, construirea de locuinţe, şcoli şi artere de circulaţie.

La 16 noiembrie 1990, Ştefan Ciurel a demisionat, ca urmare a criticilor formulate de guvern privind lipsa de fermitate în aplicarea reformelor legate de salubritate, sănătate, protecţia mediului şi dezvoltarea urbanistică.

În temeiul legii nr. 5 din 19 iulie 1990, primul-ministru l-a desemnat la 18 noiembrie pe Nicolae Viorel Oproiu primar al Capitalei.

În şedinţa Consiliului de Administraţie şi Primăriei municipiului Bucureşti din 10 decembrie 1990, au fost adoptate măsuri privind îmbunătăţirea funcţionării aparatului administrativ, printre care reorganizarea structurilor şi întreprinderilor Primăriei precum Salubritatea, Întreprinderea de Transport şi Direcţia Generală pentru dezvoltarea construcţiilor de locuinţe. S-au operat schimbări şi în conducerile celor şase primării de sector şi s-a stabilit un sistem operativ de informare a conducerii primăriei privind aprovizionarea cu produse alimentare şi nealimentare.

Prima licitaţie pentru atribuirea de spaţii comerciale, în număr de 10, din proprietatea Regiei Imobiliară, a avut loc la sediul Primăriei Bucureşti la data de 11 martie 1991.

Începând cu 14 martie, a apărut publicaţia 'Bucureşti', cu scopul de a prezenta, în exclusivitate, problemele prioritare de pe agenda de lucru a primăriei şi deciziile acesteia.

Prima întâlnire de lucru între primarul Capitalei, Nicolae Oproiu, şi preşedintele României, Ion Iliescu, a avut loc la 22 martie 1991. Concluziile trase în urma discuţiilor au fost necesitatea colaborării mai strânse între primarii de sector şi cel general şi cea a unei legi a intravilanului urban.
Asociaţia Revoluţionară '16-21 decembrie' a organizat un miting de protest în care a cerut demiterea primarului general din cauza pretinselor sale legături cu foste structuri din conducerea PCR, la 29 martie.

Începând cu data de 2 septembrie 1991, oraşul Bucureşti a avut parte de un nou primar general, în persoana lui Doru Pană, numit de primul-ministru Petre Roman. Cu acest prilej, premierul a apreciat că activitatea desfăşurată de Primăria Bucureşti a înregistrat, în ultimele luni, unele elemente pozitive faţă de formulele anterioare, în sensul unei activităţi mai ordonate şi orientată spre satisfacerea intereselor cetăţenilor. Numirea lui Doru Pană a venit la o zi după ce Nicolae Oproiu a fost destituit din funcţie de către premierul Petre Roman.

În ziua de 18 octombrie 1990, Adunarea Deputaţilor a stabilit ca structura administrativă a municipiului Bucureşti să cuprindă, în premieră, un prefect.

O nouă întâlnire între preşedintele României şi primarul general al Capitalei a avut loc la 30 octombrie 1991, când preşedintele Ion Iliescu l-a primit la Palatul Cotroceni pe Doru Pană. În cadrul discuţiilor, au fost dezbătute măsurile privind asigurarea cu alimente a populaţiei pe perioada de iarnă şi a energiei electrice şi termice.

Primul colectiv de control menit să constate şi să sancţioneze contravenţiile privind regimul de autorizare a construcţiilor a fost înfiinţat în cadrul Primăriei Bucureşti la 27 noiembrie 1990.

La 18 februarie 1992, potrivit informaţiilor furnizate de Direcţia Buget, Contabilitate şi Control Financiar din cadrul Primăriei Municipiului Bucureşti, în subordinea municipalităţii se aflau 5 regii autonome, în speţă transport, salubritate, apă, spaţiu locativ şi energie electrică, precum şi 97 de societăţi comerciale, toate cu capital de stat.

Administraţia locală a municipiului Cluj-Napoca

În perioada 1990-1992, primul primar al municipiului Cluj-Napoca, a fost Alexandru Şerban. Deşi a ocupat această funcţie timp de doar câteva luni, Cluj-Napoca s-a remarcat în acea perioadă ca fiind unul dintre puţinele oraşe mari are ţării în care nu au izbucnit greve în perioada post-decembristă. Printre explicaţii s-au numărat numărul mic de şomeri, căutarea, împreună cu conducerile întreprinderilor din municipiu, a soluţiilor privind sporirea numărului de locuri de muncă şi funcţionarea normală a utilităţilor precum asigurarea apei calde şi a încălzirii locuinţelor.

Printre problemele cu care municipiul Cluj-Napoca a continuat să se confrunte însă a fost cea a spaţiilor locative. Astfel, la data de 30 aprilie 1991, când primar al Clujului era inginerul Mihai Tălpeanu, existau 30.000 de cereri pentru locuinţe, iar în ultimele 9 luni nu se finalizase nici un apartament. Conform primarului Mihai Tălpeanu, situaţia se datora plecărilor muncitorilor la lucru peste hotare, în Ungaria, Austria ori Germania.

La 10 august 1990 în municipiul Cluj-Napoca a avut loc o manifestare la care au participat câteva sute de manifestanţi pentru a protesta împotriva 'numirii anti-democratice a conducerii administraţiei locale'. În cadrul mitingului a fost anunţată şi constituirea 'Forumului democratic antitotalitar'.

Într-o nouă componenţă, Consiliul de conducere al Prefecturii Judeţului Cluj s-a întrunit, la 23 august 1990, şi a iniţiat o serie de măsuri de interes civic, printre care înfiinţarea, începând cu 1 septembrie 1990, a Regiei Autonome de Salubritate şi Întreţinere a Ambientului Urban, aflat sub coordonarea Administraţiei Parcurilor şi Străzilor. În acelaşi timp, Direcţia Agricolă Judeţeană a preluat magazinele alimentare, în scopul scurtării circuitului 'producător-consumator'.

O nouă adunare de protest, organizată de 'Uniunea consultativă intersindicală' faţă de procedeul numirii primarilor şi prefecţilor de către Guvern, a avut loc la data de 27 iulie 1990, în sala de şedinţe a primăriei Cluj-Napoca.

Din cauza unor bănuieli privind implicarea sa în anumite privatizări frauduloase, primarul Mihai Tălpeanu a fost înlocuit la 27 noiembrie 1991, prin decizia nr. 343 a prefecturii judeţului Cluj, cu Teodor Groza. La rândul lor, cei doi viceprimari Eugen Cocan şi Teodor Morar au fost înlocuiţi cu Iuliu Păcuraru şi Emil Cicio. La acea vreme, prefectul judeţului Cluj era Grigore Zanc.

Administraţia locală a municipiului Iaşi

Municipiul Iaşi, în perioada decembrie 1989-martie 1992, a fost gospodărit de trei primari.

Primul dintre ei, Vasile Dumitriu, a fost primar al Iaşului în perioada 25 decembrie 1989-25 august 1990. Ulterior, între 4 martie şi 22 iunie 1992, a fost din nou primar al Iaşului pentru ca între 1992 şi 2003, să îndeplinească funcţia de viceprimar al municipiului Iaşi, sub mandatul primarului Constantin Simirad.

Începând cu 25 august 1990 şi până la 11 iunie 1991, primar al Iaşului a fost Emil Uncheşel. Cel de-al treilea primar post-decembrist al municipiului Iaşi a fost Emil Lucian Alexandrescu.

Datorită experienţei în domeniul administrativ, Emil Alexandrescu a fost numit primar al municipiului Iaşi în iunie 1991, fiind instalat oficial la 14 iunie 1991. Într-un interviu acordat la 12 iunie 1991, Emil Alexandrescu îşi definea planul de activitate axat pe două priorităţi, asigurarea bunei funcţionări a instituţiilor administrative şi înlăturarea corupţiei. În scurta sa activitate ca primar, el a acordat o atenţie deosebită problemelor din sfera culturii: a sprijinit Muzeul Literaturii Române din Iaşi prin punerea la dispoziţia sa a Casei Pogor şi s-a preocupat de repunerea crucii dispărute pe mausoleul lui Vasile Adamachi din Cimitirul Eternitatea, la centenarul morţii marelui filantrop ieşean.

Emil Alexandrescu a fost ales apoi prin vot democratic ca primar al municipiului Iaşi, după alegerile locale din 9 şi 23 februarie 1992, dar a murit subit la data de 4 martie 1992.